Toti spun ca noi am avut un mare curaj caci am plecat la 45 ani eu si 47 sotul meu in Canada.Toti se asteptau sa spunem caci am facut acest gest pt. copii,dar nu numai pt. ei ci si pt. noi.Vrem mai multe de la viata nu numai servici si casa.
Aici parerile au fost impartite, cei care au fost negativisti asa au ramas,iar cei care au avut nevoie de o schimbare si au dorit-o au reusit.Acum ,la cei 48 ani ai mei pot sa spun ca sunt multumita.Dupa trei ani de Canada am reusit.Ce?
Copii mei:un baiat de 25 ani are un ap. inchirtiat, o masina buna , un job bun si are vacante,merge in fiecare an unde vrea si se relaxeaza.Fata mea de 23 ani este in Toronto,are o casa inchiriata si acum este pregatita sa-si cumpere o casa, are un job f. bun,in fiecare an merge in vacanta si anul acesta incepe Universitatea.Noi, sotul meu lucreaza ca chargé de projet la o firma buna,cu un salar bun ,iar eu ca estimator intr-o firma de electricitate ,aproape de casa.In sept ne mutam in casa noastra, avem 2 masini si ne putem permite sa avem vacante.Toti puteti reusii daca va doriti cu adevarat acest lucru.Merita sa luptati,cei trei ani nu au fost usori dar nici grei.Cei care au muncit in tara ,cu adevarat aici va fi usor pt. ei.Daca vreti sa lucrati in domeniul vostru int-adevar trebuie sa fiti buni si sunteti.
Voi tinerii aveti toata viata in fata ,dar si cei peste 45 ani.MERITA.
Această înregistrare a fost postată pe 2008, iulie 10 la 8:54 pm şi este pusă în categoria no name . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
