Răspundem cu cel mai josnic cinism, cel al indiferenţei, cinismului fără margini al lumii româneşti. Aflăm zilnic despre nedreptăţi care-n alte părţi ar zdruncina munţii. Le primim rânjind: păi, sigur, aşa suntem noi, românul tot român, şi găsim un fel de bucurie sinistră în asumarea, pe un spectru mergând de la ridicatul din umeri la autoflagelare zâmbăreaţă, a părţii imorale, promiscue a propriului nostru caracter.
Spunem că n-avem nicio legătură cu marile subiecte care frământă, azi, societatea. Scriem „marile subiecte” între ghilimele, să fim ironici. Bătaia de la mall ne indispune. Noroc că în ziua aia n-am fost acolo, spunem. Săbiile ninja din centrul Craiovei? Bâtele şi împuşcăturile la alegerile pentru o primărie obscură? E de la ei, şi mai desfacem o bere. Violatorii care nu se astâmpără şi oferă, zi de zi, pretexte pentru pornirile extremiştilor italieni? Bine că au plecat din ţară, să se spele cu ei pe cap, spunem. Nici nu ne mai mirăm când aflăm despre şmenul de la Sinaia al unui fruntaş liberal. Sau despre alte şmenuri ale altor fruntaşi pesedişti, pedelişti, udemerişti. Politicienii sunt hoţi, spunem. Parcă ne şi amuză interlopul din guvern. Dă-l încolo, bineînţeles că e plin guvernul de interlopi! Şi parlamentul, şi primăriile, şi consiliile, şi tot. Acesta e un dat, spunem. Dar toate astea sunt despre alţii, spunem, şi ne lamentăm şi ne mirăm că alegem prost, fără să avem vreo vină, fireşte.
