Un preot s-a încăierat cu poliţiştii, ca să-şi tragă biserică

Locatarii din strada Fizicienilor (sector 3) au fost nevoiţi să-l gonească cu poliţia pe preotul venit miercuri să le distrugă părculeţul din faţa blocului. În locul parcului ar urma să se construiască un întreg ansamblu bisericesc, la nici zece metri de primul bloc de locuit.

BUDAPESTA, O CAPITALĂ EUROPEANĂ A SUPERLATIVELOR

Nu de puţine ori ne-am arătat indignaţi de oficialii şi reprezentanţii presei din Vest, cu precădere din SUA, când confundau micul nostru Paris, Bucureştiul, cu Budapesta. Realitatea este însă că locuitorii Ungariei trebuiau să fie cei indignaţi, ţinând cont de minunata şi memorabila experienţă oferită de capitala lor străbătută de Dunăre.

nici macar nu e departe, colea, peste gard ….

observati reactia unui rroman

Postat pe: 2008-07-11 la ora 23:27
mihai romanu, bozgori
in centru e frumos dar in rest e ca pasta.in cativa ani pute
m compara clujul sau timisoara cu wcpesta.trebuie sa fim uni
ti si sa muncim pt.tara noastra.e una din cele mai frumoase
tari din europa.

care este ea, as completa eu

later edit : hahaahhahahhaha, in seara asta, faza tare. la vreo ora dupa ce am publicat postarea asta, ma gandesc sa ma car si eu acasa. si in drum spre iesirea din firma, dau peste ajentu de securitate. bla bla bla, hau ar iu, intr-un cuvant, small talk. si la despartire, omu ma intreaba de unde sunt. si eu zic ca nah, istarn iurop, romania. la care el ce credeti ca zice ? normal ca “budapest ?” ………. hahahahhaha, era sa pic pe jos de ras. i-am zis ca nu, next country …….. oricum, lovely faza. muie rromania, in caz ca ati uitat motto-ul blogului.

Jumătate dintre copiii români cu vârsta de 15 ani au dificultăţi de citire şi înţelegere

România şi Bulgaria pe ultimul loc în clasamentul realizat de Comisia Europeană, cu un procentaj de 50 la sută din totalul adolescenţilor în vârstă de 15 ani cu performanţe slabe în a citi şi înţelege un text, urmate de Grecia cu 27,7 la sută, Italia 26,4 la sută şi Spania 25,7 la sută.

La 50 ani

Toti spun ca noi am avut un mare curaj caci am plecat la 45 ani eu si 47 sotul meu in Canada.Toti se asteptau sa spunem caci am facut acest gest pt. copii,dar nu numai pt. ei ci si pt. noi.Vrem mai multe de la viata nu numai servici si casa.
Aici parerile au fost impartite, cei care au fost negativisti asa au ramas,iar cei care au avut nevoie de o schimbare si au dorit-o au reusit.Acum ,la cei 48 ani ai mei pot sa spun ca sunt multumita.Dupa trei ani de Canada am reusit.Ce?
Copii mei:un baiat de 25 ani are un ap. inchirtiat, o masina buna , un job bun si are vacante,merge in fiecare an unde vrea si se relaxeaza.Fata mea de 23 ani este in Toronto,are o casa inchiriata si acum este pregatita sa-si cumpere o casa, are un job f. bun,in fiecare an merge in vacanta si anul acesta incepe Universitatea.Noi, sotul meu lucreaza ca chargé de projet la o firma buna,cu un salar bun ,iar eu ca estimator intr-o firma de electricitate ,aproape de casa.In sept ne mutam in casa noastra, avem 2 masini si ne putem permite sa avem vacante.Toti puteti reusii daca va doriti cu adevarat acest lucru.Merita sa luptati,cei trei ani nu au fost usori dar nici grei.Cei care au muncit in tara ,cu adevarat aici va fi usor pt. ei.Daca vreti sa lucrati in domeniul vostru int-adevar trebuie sa fiti buni si sunteti.
Voi tinerii aveti toata viata in fata ,dar si cei peste 45 ani.MERITA.

Teoria cercurilor puterii

Amuzant este ca acest lucru a durat 20 de ani. Exact ce a spus Brucan. Numai ca in loc sa schimbe lucrurile in Romania, fie si dupa 20 de ani, ei fac acum parte din sistem. Si sistemul îi hraneste si îi imbraca si le dicteaza regulile. O revolutie este exclusa. Beneficiile sînt prea mari. Si sînt trist cand vad acest lucru. Speranta Romaniei de acum 20 de ani, generatia Pietei Universitatii a dat de gustul puterii si joaca dupa regulile impuse de taticii sistemului.

Cine-si face sperante pentru Romania, si le face degeaba! S-au schimbat lucrurile insa doar la suprafata. In interior este acelasi putregai dintotdeauna, numai ca acum e parfumat si bine imbracata, conduce SUV-uri si vorbeste trei limbi straine.

Mentalitatea insa, e aceeasi. Si nu se va schimba niciodata!

Vacanta in rromania

coincidenta sau nu, in ultimul timp (2 saptamani) am luat la cunostinta parerea mai multor canadieni de origine romana care au fost in vacanta in eterna si fascinanta rromanie. si ghici ce …. fir-ar ei ai dreacu de tradatori, toti zice ce najpa e acolo, dom’le …… eu cred ca guvernu asta canadian le spala mintile la granita, pe bune, ca alta explicatie nu egzista …. chiar toti sa aibe aceeasi parere …..

exemple :

1. o prietena. plecata 3 saptamani. la intoarcere, intreb si eu ca omu “si, cum a fost ?”. raspuns : “m-am plictisit de moarte, nu stiam cum sa treaca timpu mai repede sa ma intorc”

2. un vecin. plecat 3 saptamani. “am stat mai mult cu familia, ca daca ieseam pe strada faceam crize”

3. un prieten din Ontario (citat din email) : “Buna xxxxxx, deja m-am intors de vreo 3 zile, nu am avut acces la internet si de asta am pus poze de abia acum. Am fost si in Romania insa sincer de acolo nu am de ce sa pun poze.”

4. o prietena din Quebec (citat din email) : “eu… pai am fost vreo saptamana la Mediterana si vreo doua saptamani in Romania si am platit 250 CAD ca sa schimb data de intoarcere cu cinci zile mai repede …ca eram in pericol sa pic in depresie…de atata civilizatie romaneasca…”

5. stash din Montreal, de pe blogul lui : http://cafeina.ro/mamaia-and-shit/

6. negraiac de pe forum : tocmai ne am intors din vacanta de 2 saptamani (a 6 a in aproape 8 ani de viata canadiana). rugaciunea (zilnica) catre cel de sus e tot mai puternica: bine c am plecat! neamurile imi zic: ati avut noroc ca ati plecat la timp, acum nu mai merge nimic afara. nu s-a pus , nu se pune si nu se va pune niciodata problema intoarcerii definitive. ca turist, daca e sanatate (si cat mai sunt in viata apropiatii), in fiecare an..

ieri, la costco, privind in jur, nevasta mea imi zice: ce bine i printre astia cu creierii spalati !( cu 2 zile inainte ne plimbam printr un mall din ro)

morala ? betmen, betmen, f course

Emigranţii nu vor acasă

Protagoniştii documentarului „Migratorii“ spun NU întoarcerii. „Badantele“ - cele care îşi distrug mâinile pentru 500 de euro în case din Italia, constructorii - care au dezvoltat regiunea Castellon din Spania, după care au „ocupat-o“, şi „cityboys“ - renumitele gulere albe, care muncesc în Londra, sunt doar câteva dintre personajele principale ale documentarului pe care îl lansează, astăzi, la Muzeul Ţăranului Român, europarlamentarul Adina Vălean.

Deşi diferiţi, cu familii şi joburi insignifiante, sau celibatari şi siguri de fotoliile pe care le ocupă în fiecare dimineaţă, „migrantorii“ au cel puţin două puncte în comun: au plecat din România pentru un trai mai bun şi nu vor să se întoarcă acasă prea curând.

Daca pun eu 20 de insi cu pietrele acum…

cum se moare in rromania

video

de la piticu

Alone in Canada

Link

Mai binele este dusmanul binelui

Am ajuns la Montreal acum 4 ani. Veneam dintr-o Romanie unde eram vesnic nemultumiti, unde toate pareau ca merg prost, unde politica si politicienii ne dezgustau. Procesul de emigrare a mers destul de repede (in special gratie acestui forum - din pacate am constatat ca mesajele noastre vechi au fost sterse, la fel ca si vechiul nostru user cu care ne-am facut multi prieteni la vremea aceea - asa ca a trebuit sa fac acest nou cont) si astfel am crezut ca am facut afacerea vietii noastre ajungand in Canada. In vara lui 2004 ne-am cumparat o masina la mana a 2a si am inceput sa ne plimbam prin QC si Ontario in timp ce simultan trimiteam aplicatii pentru joburi. Din fericire domeniul nostru este cautat si nu trebuie echivalari (informatica-programatori) asa ca am gasit relativ usor de lucru in Montreal - in toamna lui 2004 lucram deja amandoi in domeniu si castigam aproximativ $90,000/familie, fara sa fi trebuit sa ne castigam experienta canadiana facand joburi de supravietuire. Schimbarea fata de veniturile din Romania era considerabila. Au urmat vacantele la Caraibe, schimbarea masinii de ocazie cu 2 masini noi, schimbarea apartamentului cu unul situat mai aproape de servicii. Intr-un cuvant totul parea sa mearga struna si nu trecea zi in care sa nu ne felicitam pentru alegerea facuta.

dar ……. caci exista intotdeauna si un dar ……